Concediu prin Apuseni...22-23 August 2015 -prima parte-

   Dupa doua saptamani de planificari iata ca suntem in trenul de 23:45 spre Deva, sambata pe 22 August, imbarcate pentru o lunga aventura in Muntii Apuseni mai exact in Muntii Bihor. Un prim semn ca vom avea o vacant a plina de peripetii a fost acela ca nu am gasit bilete la clasa a doua de nici un fel, pentru ca trenul venea din Mangalia si a trebuit sa mergem cu clasa intai. Ne-am ofticat pentru ca am dat cu 40 lei mai mult decat la vagonul de dormit dar totusi a meritat sau nu...
   Trenul a avut o intarziere de o ora, ajungand la 9 si cu aceast minunat decalaj am pierdut si microbuzul catre Câmpeni.

Cetatea Deva

   Cu ocazia asta am putut vizita o parte din orasul Deva, in special parcul cetatii care era plin de flori minunate. Parcul Cetatii se afla la palele dealului. In parc se gaseste Castelul Magna Curia, precum si una dintre cele mai frumoase case din oras - cea a doctorului Petru Groza, proiectata de Horia Creanga (nepotul lui Ion Creanga).

   Pot spune ca am fost socata, parca sunt in alta lume unde oamenii sunt cu mult  mai civilizati, cu mult bun simt, nu vezi nici o hartiuta pe jos, multe cosuri de gunoi...ce sa mai! Cata binete am primit aici n-am primit in viata mea.

Cu domnul Mihai Eminescu

  

   Am stat cateva ore bune de am admirat oamenii, natura, parcul care te transpune intr-un univers paralel si te incarca cu energie...oricum aveam nevoie pentru ca in trenul mizer cu scaunele infecte de clasa intai, nu am putut dormi...tipic romanesc!
  Intr-un final se face ora 13:30 si impreuna cu niste pufuleti gustosi pornim la drum spre autogara. Autocarul ce ne-a dus spre Câmpeni a fost foarte elegant iar soferul foarte amabil, in mod normal pretul biletului este 26 lei iar noua ne-a luat doar 20. Jos palaria! Am plecat la 14:45 si am ajuns in Câmpeni la 17:00 iar microbuzul ce merge spre Vârtop-Arieșeni pleaca la 17:15. Puteam cobora si in Arieșeni care este inainte de Vârtop dar aveam de urcat pana in Padis cu 3 ore mai mult.

Un pod superb pe sub care se trece in drum spre Vârtop.

   Dupa un drum lung si anevoios, ca nu credeam ca ajungem intregi datorita soferului care se credea la formula 1, de aproximativ 50 km intre Câmpeni si Vârtop ajungem la ora 18:30. Bun in mijlocul Vârtopului ne uitam de jur imprejur cautand cazare. Am vazut noi un panou pe care se facea reclama la Hotel Cristalin dar ma cam lasa rece. In fata mea se ridica maiestosul hotel Alpin care spre surprinderea noastra era inchis. Ce pretentii sa ai? Vartop un satuc uitat de lume cu o importanta atractie turistica...clar noi unde ne cazam?

   In departare zaresc o cabana cu 3-4 etaje inconjurata de brazi inalti cat cabana si ii zic mamei: Acolo stam! Cum am intrat in cabana Art am simtit o caldura primitoare, oameni extraordinari si dulci la vorba. Administratorul, Dorin, un om tare destept, salvamontist de 18 ani, ne-a primit cu bratele deschise. Ne-a oferit o camera cu un superb peisaj spre partia Vârtop, de asemenea camera foarte curata conditii de 4 stele poate chiar mai mult, cu prosoape imaculate, ce sa mai isi merita toti banii. 

   

     Ne-am intins toti la vorba pana tarziu in noapte si am avut ocazia sa degust si palinca Ardeleneasca. Nu imi venea sa mai ma duc la somn de cat de mult imi placeau povestile zonei dar trebuie...Maine ne asteapta un drum lung!

-Sfarsitul primei parti-

Canionul 7 scari si Poiana din Valea Azugii - duminica 2.08.2015

    De abia asteptam sa primesc o oferta de iesire la munte in ciuda genunchilor ce bagasera divort fiindca ne certaseram pe Seaca dintre Clai.
    Il aud pe Cristi ca vrea sa faca o plimbarica la munte de o zi si zic asta eee!
Unde mergem??? Undeva unde nu e de urcat mai exact catarat, sa nu imi solicit genunchii si imi vine mie o idee... Marele canion 7 scari. Nu am mai fost acolo de cand eram copil si am auzit ca au si renovat. Bun si in restul zilei ce facem? Aici a venit Cristi cu ideea, stie el o poiana cu cascada pe valea Azugii si e un loc perfect pentru relaxare si un gratar...oky sounds fun...decat sa stai in Bucuresti si sa te coci clar iesi la munte.
   Si uita-ne pe noi in drum spre Piatra Arsa, unde am avut un mic popas pentru a ne vizita niste prieteni. Evident pe serpentinele minunate nu aveai cum sa nu te opresti sa faci o poza blandului soare de 7 dimineata care somnoros incerca sa isi faca loc prin paturica pufoasa de nori.

Neataaaa, mor de friiiiig

 
   Ajungem si la Piatra Arsa si ce crezi? Niste caluti zburlii erau pregatiti pentru o sedinta foto pe camp...perfect! Fotograf avem, aparar foto avem, lumina avem, asa ca go ahead...

Si cand te plictisesti faci poza la fotograf

                                                                                  

    La 9:30 parcam si o luam la pas usurel spre canion. Era o vreme minunata cerul se prezenta de un albastru turbat iar padurea chicoteste pe seama noastra si apa de asemenea prea rece pentru nasul meu (ma scutur precum o pisica atunci cand nu ii place ceva) dar delicioasa precum un jeleu.

   Cu un mers de melc ajungem intr-un final si la cabanuta roscoveata de la intrarea in marele canion, unde mai trage Cristi doua cadre si o luam din loc.

     Deja ma infioara gandul ca va fi aglomerat...dar chiar a fost lejer...mai putin cand a trebuit sa stam sub cascada racoritoare ca sa facem si noi o poza...dar nu prea ne iesea pentru ca lumea se oprea fix in fata camerei si se intreba: "Oare ce fac fetele alea acolo? O sa raceasca saracele!" Nuuu serios? Poate va dati seama ca stam ca niste curci plouate, degeaba, asteptand sa sece cascada :)))

Eu:Alinaaaa, viiiin!

Alina:Stai Theodorooo, nu ma grabiiii!

Si maimuta mea, Alina

Ude, fleasca stateam la poze :))

Sa stau eu fara sa ma cocot? Neahhh

  Dupa un mic jogging prin padure la coborare, fix de asta aveau nevoie genunchii mei, ajungem inapoi la roscovana unde era coada pentru bilete.Se da ceva gratis? Vreau si euuuu!!!

Discutie: 

Esti nebuna!?

Asta e o intrebare sau o afirmatie?

Stii ca mai ai nevoie de noi?

Mdaaa!

Si atunci??

Daaa, eu tot ma catar!

Vezi tu cand ajungi acasa ce inseamna durerea...

Ia gata, ciocu mic si joc de glezne pana la masina! (Discutie intre mine si genunchii mei :)))

     Am ajuns la masina unde ne-am imbarcat pentru locul mirific a lu' Cristi...erau cam douazeci de minute pana pe valea Azugii dar datorita traficului fluid de bara la bara am facut vreo doua ore... Intr-un final iata-ne la locul de basm. O poiana in mijlocul muntilor Baiului, departe de ochii lumii.

    Flamanzi, de am fi fost in stare sa ne luptam si cu bossu padurilor, ursul, pentru o fraguta, am pus de o sfaraiala.

  Dupa o masa copioasa merge un s...omn buuun, nu va ganditi la prostii....cu gandul ca ne vom intoarce in trenuletul de masini vesel nu mai vroiam sa plec...it was a beautiful day with a beautiful people!

       Pe data viitoare...carari cu soare si sa nu pierdeti autobuzul de creasta! :)

Seaca dintre clai, Braul lui Raducu, Jepii mici, Refugiu salvamont, Valea Priponului, Valea Cerbului, Plaiul Munticelului weekendul 25-26 iulie 2015 - a doua parte

    Deschid ochii, cald, soarele incingea cortul...7 dimineata, tavanul cortului era inundat de lighioane, Geo se trezeste, deschide aerisirile...degeaba. Mor de cald!
    Cand nasul a atins aerul racoros de dimineata, m-am trezit ca un efect al cafelei tari. Pe la 8 s-au trezit si cei doi flacai, ne-am baut nesul, Tibi a facut cateva poze si am inceput sa ne reorganizam...mai trebuie sa ne si intoarcem nu? Intre timp suna Cristi care era la Babele: Eu plec si trebuie sa iau rucsacul de la voi! Dap asa e...rucsacul cu cortul si toate cele. In timp ce strangeam cortul, parerile cu traseul de intoarcere nu conteneau, am cam lalait-o ce-i drept!
    Trebuie ceva scurt si usor pentru genunchii mei si fara graba...Tibi a trebuit sa ajunga rapid acasa si a ales jepii mici...No way! In nici un caz nu cobor pe acolo dupa ultima aventura. Plecam spre Babele unde ne astepta Cristi, am mancat ceva pe fuga si la 13:00 plecam, eu cu Geo, spre caldarea Priponului. Tibi urmand de la Babele traseu Jepii mici :(
   Valea Priponului este o vale de abrupt cotata 1A si este pen-ultima vale pe partea stanga, conform scrierilor lui Emilian Cristea, ultima fiind valea Caldarilor, din Valea Cerbului iar de pe platou ca repere avem in dreapta releul Costila si in stanga Creasta Priponului.

  Partea frumoasa ca nu exista o poteca bine definita pana la nivelul Branei Mari a Costilei (BMC) pur si simplu incerci sa ti firul unei vai cand hopa...ce sa vezi? Ruptura de panta! Bun, hai pe aici ca e mai ok! Mai mergi un pic iar ruptura de panta...minunat si acum? Hai pe stanga, apoi pe dreapta si tot asa...

Valea Priponului se intinde larg la picioarele noastre.

              Hihi si dupa topaiala ca doua caprite ibex suntem si in firul vaii!

Poteca ce duce pe BMC

Soarele ne vegheaza

    Si continuam sa coboram, ce-i drept e cam tarzior dar nu ne grabeste nimeni, mai facem si o poza, doua.

Si un minunat horn pe peretele Priponului

   La un momentat gasim poteca si stand noi la pascut se aude un tunet undeva in departare, deasupra noastra adunandu-se vreo doi norisori care nu prea imi inspirau incredere.

A zis Geo cum se numesc aceste flori dar am uitat!

  Superba este natura doar sa stai si sa o privesti in toata splendoarea ei cum este fardata de vara. Visand in continuare ajungem din nou in firul vaii de unde nici ca am mai intrat in poteca.

    Tinand firul vaii la un moment dat am ajuns la o saritoare. Dupa ce ca nu mai aveam chef sa ne intoarcem sa o luam pe poteca a trebuit sa traversam si o muchie nenorocita si colac peste pupaza a inceput si ploaia.
   Deci clar! Rapelam! Si cum era si stanca spalata si uda era evident ca o sa alunec ceea ce s-a si intamplat, partea nasoala ca ne-am asigurat de niste crengi si intr-un final iata-ne intregi pe poteca de langa stana parasita ce ne scoate in Valea Cerbului.

  De ce cand am ajuns in Valea Cerbului s-a oprit ploaia? Si totusi a fost fain sa rapelam in conditiile alea...senzatii tari! Glumesc, a fost periculos!
  Eh acum suntem bine, ce-i drept cam obositi si continuam domoala poteca.

Geo la intrarea in valea Priponului

Eu si Priponul cautand semnal

Frumoasa intrare din valea Caprelor

Si Malinul printre copaci ne face cu ochiul

     Pe la 6 stam si ne bucuram de ploaia cu soare si o bucatica cu ciocolata in Poiana Costilei.

Multumesc Alexandrei pentru editare :*

    Dupa o pauza bine meritata deviem traseu catre plaiul Munticelului spre Caminul Alpin unde am ajuns la ora 19:30 si am avut sa onoarea sa il cunosc pe renumitul alpinist domn' Vasilescu.
    Implinirea deplina o simt si o voi simtii intotdeauna sus pe crasta dar Munticelul are un dar aparte de ati transmite cantecul frunzelor in bataia vantului cu ale sale poteci late strabatute de vai. Da pot spune cu adevarat...traiesc, simt! Cel mai minunat sentiment, inchizi ochii si esti doar tu si cel ce te-a vrajit intr-un vis, acolo sus...pe munte!

Seaca dintre clai, Braul lui Raducu, Jepii mici, Refugiu salvamont, Valea Priponului, Valea Cerbului, Plaiul Munticelului weekendul 25-26 iulie 2015 - prima parte

   Ehee...de cand planificasem noi iesirea asta si cat ne documentasem, si iata-ne pe noi, eu, George si Tibi stand la masa la terasa de langa gara Busteni alimentandu-ne cu energie si voie buna.

  Chemarea muntelui si a secii dintre clai ne umple sufletul de entuziasm si o luam la pas in primul nostru traseu impreuna!
  La 10 fara 10, nu stiu cum se face ca si saptamana trecuta tot la aceeasi ora am inceput urcusul, nu e un semn bun imi zic in sinea mea...tin sa mentionez ca sunt o persoana optimista dar atata timp cat weekendul precedent am avut probleme cu genunchiul s-ar putea sa imi faca figuri si acum...nevermind!

    Seaca dintre clai este o vale de abrupt cotata cu gradul 1B si cu vreo 6-7 saritori dintre care doua cu fereastra si una de aproximativ 25 m. Este delimitata la stanga de claia mare iar la dreapta de claita, mentionez ca aceasta vale nu iese in platou ci trebuie continuata fie cu Braul lui Raducu fie cu Hornul cu Florile.    
   Echipati cu hamuri, coarda de 40 m, nuci, 4 pitoane, 3-4 carabiniere de fiecare, 8-uri, scarita...ce sa mai eram dotati. Cortul cu sacii de dormit au ajuns la cabana cu ajutorul unui prieten, Cristi care tin sa ii multumesc ca fara el nu faceam noi nici o seaca cu greutate in spate!
  Tinem traseul marcat cu triunghi albastru, jepii mari pana cand poteca face o curba de 90 de grade la stanga iar prima vale pe dreapta este chiar minunata seaca. Majestoasa si virgina se intinde in fata ochilor mei, cu ai ei bolovani, verdeata atinsa de roua diminetii, simt un fior pe sira spinarii...o zi perfecta!

Curatand "poteca" pentru usurarea inaintarii.

  Nu urcam mult si hop...ce sa vezi? Un perete ne trezeste la realitate din visul minunat pe care il traiam...marea saritoare...bun, echipareaaaa!

  Siiii ce urmeaza??? Geo? Evident cap de coarda hop-top repede sus!

Si asigurari, norocul nostru seaca este pitonata.

                 Un moment de ragaz, coafura rezista dar genunchii nu prea :))

  Nimic nu ne opreste si continuam...

 Facem ce facem si mai dam de o saritoare!

                           Trecem cu ajutorul unei nuci si a sfintei scarite!

   
     Nu purcedem prea mult si flosc in tramvai inca una mica si scumpa de iti venea sa....

 Sa va mai aud eu ca spuneti ca seaca dintre clai e usoara...mai...e superbaaaa!    Clar?

Gataaa...liniste! Inca unaaaa???

      Mai dar voua nu va e rusine? Stiati ca vin, de ce ati pus atatea saritori in drum?

        Hihi si prima saritoare cu fereastra...bun suntem in plan deja au trecut doua ore iesim de aici si facem si noi o pauza de o vorba, o poza si un fluturas.

                                                                                        

Nu imi mai trebuia nimic, adrenalina la maxim, natura, aer, liniste tacamul era complet dar noi mai avem drum lung...si pornim!

                              G:Ce faci măi jos acolo? E:Ma dau cu poneiu. Tu?

                                                 Ete inca una cu fereastra...

    Si am o vaga impresie ca s-a terminat si cu saritorile astea, cu genunchiul meu sigur s-a terminat :))

Asa si este...seaca pana sa iasa in sa, prezinta o zona inierbata ce urca pieptis aproximativ 20 min.

In spatele nostru se vede Busteniul si Claita.

                               Am fost rasplatiti de natura cu minunatiile ei!

     Pauzaaaa, stam la relaxare dupa o adevarata aventura de aproximativ 4 ore jumate cu multe pauze si sunat acasa sa o linistesc pe mama care e agitata cand ma duc la catarat. 

     Deci avem doua variante ori brau in dreapta spre jepii mici in conditiile in care avem de coborat 2 ore si iar de urcat jepii inca doua ore sau hornul doar o ora pana pe platou...suna tentant hornul dar nu e pitonat cum trebuie, ai noroc daca vezi pitonii si iesirea este dificila din cauza ca este foarte friabil, suna tentant dar suntem obositi...so? Ne-a ramas Braul. Cu riscul ca puteam pierdem poteca ne-am aventurat, eu facandu-l si acum doi ani si mai aveam si putina orientare. Poteca foarte bine conturata...ce sanse ai s-o pierzi???

Cum ne uitam inapoi vedem cum se inalta impunator Claia mare.

                                                      Creasta cu zambri

  Ce ziceam?? Dupa vreo ora pierdem poteca si ajungem sa facem si jnepening ca nu mai facusem demult. Ne oprim un pic si ne dam seama ca poteca trebuie sa fie un pic mai sus si asa a si fost!

Cam pe aici am pierdut poteca.   

Valcele pe Braul lui Raducu

Caraimanul vazut de pe Braul lui Raducu

  Ne ajunsese oboseala...mai erau vreo doua ceasuri si se intuneca iar noi eram inca pe Braul sufletului iar jnepeningul ne-a intins nervii la maxim.
Vorba lui Geo: Sa imi bag ceva in el de Brau ca nu se mai termina odata! :))

      Intr-un final dupa aproape 3 ore suntem in jepii mici exact la a doua traversare, unde ne luam doza de apa si oxigen. In jumatate de ora s-a intunecat dar eram linistiti pentru ca luna ne veghea si ne oferea lumina de care aveam nevoie. La ora 22 eram la cabana Caraiman unde ne-am desfatat cu o bere rece ca la 23:30 sa fim la salvamont. 

    Obositi franti am incercat sa dormim dar un mos martin care ne-a bagat in seama l-am gonit in doua secunde cu glasul meu de privighetoare.

    Am adormit pana sa apuci sa spui: seaca dintre claaaa...
                                                   - sfarsitul primei zile -