Seaca dintre clai, Braul lui Raducu, Jepii mici, Refugiu salvamont, Valea Priponului, Valea Cerbului, Plaiul Munticelului weekendul 25-26 iulie 2015 - a doua parte

    Deschid ochii, cald, soarele incingea cortul...7 dimineata, tavanul cortului era inundat de lighioane, Geo se trezeste, deschide aerisirile...degeaba. Mor de cald!
    Cand nasul a atins aerul racoros de dimineata, m-am trezit ca un efect al cafelei tari. Pe la 8 s-au trezit si cei doi flacai, ne-am baut nesul, Tibi a facut cateva poze si am inceput sa ne reorganizam...mai trebuie sa ne si intoarcem nu? Intre timp suna Cristi care era la Babele: Eu plec si trebuie sa iau rucsacul de la voi! Dap asa e...rucsacul cu cortul si toate cele. In timp ce strangeam cortul, parerile cu traseul de intoarcere nu conteneau, am cam lalait-o ce-i drept!
    Trebuie ceva scurt si usor pentru genunchii mei si fara graba...Tibi a trebuit sa ajunga rapid acasa si a ales jepii mici...No way! In nici un caz nu cobor pe acolo dupa ultima aventura. Plecam spre Babele unde ne astepta Cristi, am mancat ceva pe fuga si la 13:00 plecam, eu cu Geo, spre caldarea Priponului. Tibi urmand de la Babele traseu Jepii mici :(
   Valea Priponului este o vale de abrupt cotata 1A si este pen-ultima vale pe partea stanga, conform scrierilor lui Emilian Cristea, ultima fiind valea Caldarilor, din Valea Cerbului iar de pe platou ca repere avem in dreapta releul Costila si in stanga Creasta Priponului.

  Partea frumoasa ca nu exista o poteca bine definita pana la nivelul Branei Mari a Costilei (BMC) pur si simplu incerci sa ti firul unei vai cand hopa...ce sa vezi? Ruptura de panta! Bun, hai pe aici ca e mai ok! Mai mergi un pic iar ruptura de panta...minunat si acum? Hai pe stanga, apoi pe dreapta si tot asa...

Valea Priponului se intinde larg la picioarele noastre.

              Hihi si dupa topaiala ca doua caprite ibex suntem si in firul vaii!

Poteca ce duce pe BMC

Soarele ne vegheaza

    Si continuam sa coboram, ce-i drept e cam tarzior dar nu ne grabeste nimeni, mai facem si o poza, doua.

Si un minunat horn pe peretele Priponului

   La un momentat gasim poteca si stand noi la pascut se aude un tunet undeva in departare, deasupra noastra adunandu-se vreo doi norisori care nu prea imi inspirau incredere.

A zis Geo cum se numesc aceste flori dar am uitat!

  Superba este natura doar sa stai si sa o privesti in toata splendoarea ei cum este fardata de vara. Visand in continuare ajungem din nou in firul vaii de unde nici ca am mai intrat in poteca.

    Tinand firul vaii la un moment dat am ajuns la o saritoare. Dupa ce ca nu mai aveam chef sa ne intoarcem sa o luam pe poteca a trebuit sa traversam si o muchie nenorocita si colac peste pupaza a inceput si ploaia.
   Deci clar! Rapelam! Si cum era si stanca spalata si uda era evident ca o sa alunec ceea ce s-a si intamplat, partea nasoala ca ne-am asigurat de niste crengi si intr-un final iata-ne intregi pe poteca de langa stana parasita ce ne scoate in Valea Cerbului.

  De ce cand am ajuns in Valea Cerbului s-a oprit ploaia? Si totusi a fost fain sa rapelam in conditiile alea...senzatii tari! Glumesc, a fost periculos!
  Eh acum suntem bine, ce-i drept cam obositi si continuam domoala poteca.

Geo la intrarea in valea Priponului

Eu si Priponul cautand semnal

Frumoasa intrare din valea Caprelor

Si Malinul printre copaci ne face cu ochiul

     Pe la 6 stam si ne bucuram de ploaia cu soare si o bucatica cu ciocolata in Poiana Costilei.

Multumesc Alexandrei pentru editare :*

    Dupa o pauza bine meritata deviem traseu catre plaiul Munticelului spre Caminul Alpin unde am ajuns la ora 19:30 si am avut sa onoarea sa il cunosc pe renumitul alpinist domn' Vasilescu.
    Implinirea deplina o simt si o voi simtii intotdeauna sus pe crasta dar Munticelul are un dar aparte de ati transmite cantecul frunzelor in bataia vantului cu ale sale poteci late strabatute de vai. Da pot spune cu adevarat...traiesc, simt! Cel mai minunat sentiment, inchizi ochii si esti doar tu si cel ce te-a vrajit intr-un vis, acolo sus...pe munte!