Il aud pe Cristi ca vrea sa faca o plimbarica la munte de o zi si zic asta eee!
Unde mergem??? Undeva unde nu e de urcat mai exact catarat, sa nu imi solicit genunchii si imi vine mie o idee... Marele canion 7 scari. Nu am mai fost acolo de cand eram copil si am auzit ca au si renovat. Bun si in restul zilei ce facem? Aici a venit Cristi cu ideea, stie el o poiana cu cascada pe valea Azugii si e un loc perfect pentru relaxare si un gratar...oky sounds fun...decat sa stai in Bucuresti si sa te coci clar iesi la munte.
Si uita-ne pe noi in drum spre Piatra Arsa, unde am avut un mic popas pentru a ne vizita niste prieteni. Evident pe serpentinele minunate nu aveai cum sa nu te opresti sa faci o poza blandului soare de 7 dimineata care somnoros incerca sa isi faca loc prin paturica pufoasa de nori.
Neataaaa, mor de friiiiig
Ajungem si la Piatra Arsa si ce crezi? Niste caluti zburlii erau pregatiti pentru o sedinta foto pe camp...perfect! Fotograf avem, aparar foto avem, lumina avem, asa ca go ahead...
Si cand te plictisesti faci poza la fotograf
La 9:30 parcam si o luam la pas usurel spre canion. Era o vreme minunata cerul se prezenta de un albastru turbat iar padurea chicoteste pe seama noastra si apa de asemenea prea rece pentru nasul meu (ma scutur precum o pisica atunci cand nu ii place ceva) dar delicioasa precum un jeleu.
Cu un mers de melc ajungem intr-un final si la cabanuta roscoveata de la intrarea in marele canion, unde mai trage Cristi doua cadre si o luam din loc.
Deja ma infioara gandul ca va fi aglomerat...dar chiar a fost lejer...mai putin cand a trebuit sa stam sub cascada racoritoare ca sa facem si noi o poza...dar nu prea ne iesea pentru ca lumea se oprea fix in fata camerei si se intreba: "Oare ce fac fetele alea acolo? O sa raceasca saracele!" Nuuu serios? Poate va dati seama ca stam ca niste curci plouate, degeaba, asteptand sa sece cascada :)))
Eu:Alinaaaa, viiiin!
Alina:Stai Theodorooo, nu ma grabiiii!
Si maimuta mea, Alina
Ude, fleasca stateam la poze :))
Sa stau eu fara sa ma cocot? Neahhh
Dupa un mic jogging prin padure la coborare, fix de asta aveau nevoie genunchii mei, ajungem inapoi la roscovana unde era coada pentru bilete.Se da ceva gratis? Vreau si euuuu!!!
Discutie:
Esti nebuna!?
Asta e o intrebare sau o afirmatie?
Stii ca mai ai nevoie de noi?
Mdaaa!
Si atunci??
Daaa, eu tot ma catar!
Vezi tu cand ajungi acasa ce inseamna durerea...
Ia gata, ciocu mic si joc de glezne pana la masina! (Discutie intre mine si genunchii mei :)))
Am ajuns la masina unde ne-am imbarcat pentru locul mirific a lu' Cristi...erau cam douazeci de minute pana pe valea Azugii dar datorita traficului fluid de bara la bara am facut vreo doua ore... Intr-un final iata-ne la locul de basm. O poiana in mijlocul muntilor Baiului, departe de ochii lumii.
Flamanzi, de am fi fost in stare sa ne luptam si cu bossu padurilor, ursul, pentru o fraguta, am pus de o sfaraiala.
Dupa o masa copioasa merge un s...omn buuun, nu va ganditi la prostii....cu gandul ca ne vom intoarce in trenuletul de masini vesel nu mai vroiam sa plec...it was a beautiful day with a beautiful people!
Pe data viitoare...carari cu soare si sa nu pierdeti autobuzul de creasta! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu