marți, 28 iulie 2015

Camera oglinzilor

          Plimbandu-mă, pe strada care cu puţin timp în urma o gloată de oameni o asaltara, oameni cu probleme si mentalităţi diferite si schimbate totodată din cauza acestei vieţi ordinare, vad peste tot acelaşi chip. Un chip cu o fata ovala, ochi mici ce sclipeau datorită lacrimilor cu buze vinete si obrajii sangerii datorită frigului de afara.          Fata al cărei chip îl vedeam era chiar a mea. Intrand intr-o încăpere ce se afla intr-o casa înspăimantătoare, care era plină de oglinzi, mă observam în fiecare si de fiecare data mă ingrozea...Tot ce vedeam era un chip şters...Spre uimirea mea fiecare suprafaţă lucioasă din acea încăpere îmi reflecta parţi ale comportamentului si sentimente ce mă dominau în momentele respective: tristeţe, groaza, melancolie, zbucium, disconfort...
        Rămanand nemiscata în fata unei oglinzi care îmi arata partea întunecată a sufletului meu, am auzit un scancet... 
        Nu era orice scancet, era a unui copil ce statea în fata unei oglinzi si îşi plange de milă...M-am îndreptat spre el, aveam un sentiment de frica îmbinat cu siguranţă si neliniste.Vazandu-mă a rămas nemiscat si mă rugat sa nu mă apropii iar ochii îi rămăseseră aţintiţi asupra lanticului de la gatul meu.
       Cu vorbe înţelepte m-am aşezat langă micuţul om. După o lungă pauza de linişte, m-a surprins cu o întrebare nesemnificativă "de unde îl am?" Cu o voce rece si răguşită i-am răspuns "de la părinţii mei". Auzind acestea a sărit în picioare si a luat-o la fugă lasand în urma stropi mari de lacrimi care datorită oglinzilor si a luminii slabe începuseră sa luceasca.
       În oglinda, care cu cateva minute înainte copilul se uita terifiat, a rămas o imagine neclară cu doua personaje intr-o balta mare de sange.
      După ce am încercat minute înşir sa descifrez imaginea, luminile s-au stins si pe obrazul meu s-a ivit o lacrimă ce era încărcată de durere si supin iar oglinda mi-a arătat ca acele persoane erau chiar părinţii micului înger...

                                                                                                                                  5.02.2011

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu