Chiar ma destind când scriu, vorba unei prietene. Despre ce vorbim? Sentimente? Azi făcând o plimbare prin parcul Herăstrău am reflectat asupra complexității omului. Cat de ciudați suntem...azi iubim, mâine suntem cu totul în alta realitate și tot asa...poate aberez dar cert e ca am trăit pe pielea mea. Ranim atât de ușor și totuși apare acel sentiment de vinovăție...de ce? Avem conștiința care ne macină și nu ne da pace, ne retragem în locșorul nostru, închidem ușa așteptând ca salvatorul nostru sa apară și sa ne rezolve problemele...Dar nu vine și atunci ce a mai rămas de făcut?
Ori rămânem acolo și ne incarceram pentru totdeauna ori ieșim la lumina și vedem razele soarelui, cerul de un albastru oceanic și speranta unei zile superbe? Tind sa cred ca nu suntem atât de încuiați și totuși pentru unii exista și lăcătuș. Trebuie sa învățam sa trecem peste orice, sa ne maturizam, ne oprim, tragem aer în piept și o luam de la capăt cu un bagaj de cunoștințe și lecții bine învățate. Viata nu e ușoară, am auzit de nenumărate ori dar poți sa ți-o faci după bunul plac și nu rata nici un moment care ți se ivește, trăiește-l din plin. LIVE FREE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu